11.03 20140

De ce?

De: ioanab Categorii: ganduri

De ce a trebuit sa pleci asa? De ce nu ai mai ramas inca putin timp, de ce nu mi-ai dat ocazia sa te mai vad inca o data inainte sa pleci din lumea mea care era guvernata de capacitatea ta unica de a ma iubi, de a-mi darui dragoste si de a ma inveseli de fiecare data cand intrai pe usa?

De ce ai vrut sa pleci atat de devreme? E mult prea devreme sa-mi impietresc toata dragostea intr-o cruce!

Unde s-a dus acel vindecator te iubesc pe care nu am mai apucat sa ti-l spun desi cred ca stiai asta foarte bine ? Dar Dumnezeu a vrut sa-i i-a bietului suferind vindecarea spiritual de care avea nevoie pentru a pasi increzator pe taramul celalalt.

Ai plecat, ai pasit in lumina si ai ramas acolo, nu te poti intoarce, desi simt ca ai vrea sa o faci, eu as vrea sa o mai faci . Ai incetat sa mai existi , inima ta a incetat sa mai bata pentru ca spiritual tau sa se indrepte spre perfectiunea divina, dar eu nu pot concepe asta. Eu vreau sa fi iar langa mine, esti cel care venea seara acasa tarziu si desi erai rupt de oboseala ma lasai sa sar pe burta ta, desi nu mai puteai de durere, dar ma lasai pentru ca vedeai un copil fericit . Mai ti minte cand mi-am spart capul? J) am incercat sa-ti sar in carca de bucurie si in extazul meu am dat cu capul de dulap! As mai face-o inca o data doar sa mai petrec un moment ca acela cu tine.

Mi-ai fost indrumator si in acelasi timp prieten si ai stiut intotdeauna cum sa ma ghidezi pe drumul cel bun doar prin cateva cuvinte. Te-am facut sa fi mandru ca sunt fiica ta, dar pot mai mult si stiu ca de acolo unde esti vei fi mandru de mine.

Intotdeauna am fost un copil ghinionist, poate ca le-am cautat eu sau poate ca m-au gasit ele, dar niciodata nu am simtit ca am un inger pazitor, acum stiu sigur ca ingerul meu pazitor vei fi tu si vei avea grija ca si pana acum sa ma calauzesti doar prin ape line.

Stiai ca nu pot dormi cu saptamanile cand moare cineva din familie si totusi acum esti acolo singur, intemnitat pe veci intre patru scanduri reci care vor constitui noua ta casa.

Constat cu uimire ca lumea a uitat deja ce s-a intamplat, ca si-a reluat cursul obisnuit. Mi-am dat seama ca de fapt tot ce s-a intamplat conteaza numai pentru mine. Eu sunt cea afectata care refuza faptele, dar uneori simt trairi apocaliptice care imi incearca neincetat sufletul. Ceea ce s-a intamplat nu afecteaza in nici un fel derularea normala a activitatii intregului univers. Pentru aceasta moartea este doar ceva ce trebuie sa se intample, dar pentru mine in schimb este o tragedie.

“ de aceea pentru ca ai pret in ochii mei, pentru ca esti pretuit si te iubesc dau oameni pentru tine si popoare pentru viata ta” (isaia 43:4)