13.05 20151

Lumea mai presus de tine?

De: ioanab Categorii: ganduri

Incropesc niste mancare si ascult Korn feat Skrillex – narcissistic cannibal. Doamne,ce piesa buna e asta! Cand simt nevoia sa-mi schimb starea aiurea ascult piesa asta. Cand ascult piesa asta e ca si cum “I fight fire with fire”. Doare ca dracu’ starea asta de nemultumire fata de tot ce ai in jurul tau, dar ascult pana mi se produce declicul de care am nevoie ca să revin la starea de “om normal”.

Cine naiba are nevoie de tine in preajma cand esti pe dinauntru mai rau decat o haina facuta ferfelita de trecerea timpului  sau decat un dop de pluta duhnind a depresie? Nimeni, va spun eu. Lumea iubeste varianta noastra happy, zen. De ce atata suferinta? Din cauza de cap! Cel mai paradoxal “cadou” pe care l-am primit la inceputul vietii. Ce se întampla pe dinlauntrul lui si cate inchipuiri ori chinuri poate sa plasmuiasca acolo.

Din invataturile apropiatilor catre mine ar fi asa: “nu mai pune tot la suflet”, “nu te mai stresa din orice”, “nu mai supra-analiza totul”, “nu mai incerca sa ajuti pe toata lumea, daca lumea nu asta vrea”, “nu te mai lasa doborata de dezamagiri”. Pfff, o gramada de intelepti in jurul meu. Acum eu va întreb: daca eu asta sunt, cum as putea sa fiintez altfel?

Ce e de-a dreptul sadic in constructia omului este ca pe dinauntru poate sa arda pe rug, iar pe dinafara se comporta ca un robotel total lipsit de griji ori suferinte. Pe dinafara, pui niste machiaj si pleci la birou cu noaptea-n cap, cu zambetul ala tamp de “I am alright”. Vis in care te doare in pix daca aia de langa tine sunt sau nu de acord cu varianta ta necenzurata.

Da, nimeni nu te vrea in preajma cand esti o epava. Toti cei din jur se asteapta sa “smile and wave”. Cum eu v-am fost alaturi in toate crizele, tot asa si eu vreau sa ma inghititi asa cum sunt: cu depresii şi melancolii, cu ochi stinsi si cearcane adanci. Da, am si momente din astea si daca nu va place fata mea asta e! Rostul meu pe lume nu (mai) este sa corespund personajului de care aveti voi nevoie in situatii din cele mai felurite .

Acum de ce un om nu zice pe dinafara tot ce se desfasoara pe dinauntru, aceasta-i întrebarea… eu cred ca de frica.. De frica sa nu fim judecati, vazuti cum suntem pe dinauntru. Sa nu fim dati drept exemplu de oameni instabili ori de-a dreptul nebuni. Si asa ca in fiecare clipa purtam cate o masca. Altii iau pastile care ii ajuta exact in momentul in ii mananca limba  sa spuna ce gandesc ori simt cu adevarat, atunci ca prin minune cuvintele se transforma in propozitii care fac placere oricarei urechi ori stari de spirit ale celui ce le asteapta.

Ironia este ca multi oameni nu au nici pe departe curajul de a-si exprima sentimentele alea bune. Nu stiu sa rosteasca un “multumesc” cu inima, sa ofere o imbratisare cu adevarat calda pentru ca asta simt ori pentru ca de asta are nevoie cel de langa ei. Se feresc ca dracul de tamaie sa isi arate sentimentele frumoase, asa cum le vine si cum, poate, le intuiesc cei din jurul lor.

 

  • Cristina Bota

    Unii au pierdut , suferit sau au fost judecati de oameni pe care ii apreciau si iubeau, exact cum ai spus tu ! Din aceasta cauza majoritatea oamenilor nu se arata cum sunt pe dinauntru…pacat ca traim intr-o asa lume…